Feeds:
Articole
Comentarii

Dorinte

Vreau sa invat din nou zborul catre speranta, vreau sa ma bucur din nou de fiecare rasarit de soare, de fiecare apus, de fiecare privire inspre zari luminate de iubire..

Vreau sa cred ca voi zambi din nou, atunci cand marea se va retrage dintre pleoape si cand luat in brate de Tata, tot ce doare isi va gasi alinarea.

Vreau sa ma ascund la adapostul aripilor Sale si sa ma bucur de caldura revarsata înspre fiinta mea, sa respir aerul promisiunii ca El nu ma va lasa niciodata atunci cand umbra nelinistilor ma va acoperi si cand noaptea singuratatii ma va imbraca ca o haina..

Vreau sa pot privi mereu cu credinta inainte, fara ca norii sa imi intunece privirea, fara ca aplecat sub poveri, pasii sa imi calce pe alaturi.

Vreau ca inima sa cante din nou simfonia iubirii, iar sunetele ei sa atinga si cel mai ferecat lacat. Vreau ca ea sa reinvie din nou la viata si sa nu mai cante strigatul mut al celui neauzit de nimeni..

Vreau ca parfumul rugaciunilor mele sa se inalte dincolo de stele, si sa ajunga la inima Celui care imi cunoaste umblarea. Sa isi reinnoiasca bunatatea fata de mine si sa imi reîntregeasca corabia sfaramata de valuri.

Vreau sa fiu tare si atunci când sunt slab, sa nu mai pribegesc ascuns prin pesteri invaluite in ceata. Vreau sa cred ca la vremea hotarata de El, razele iubirii divine vor usca raurile revarsate pe obrajii mei si in suflet..

Inca invat zborul catre Speranta, printre caderi si umblete greoaie..dar ma rog si cred ca in ziua aceea zborul care ma va duce Acasa va fi cea mai mare bucurie pe care o voi avea vreodata..

Pana atunci, continui sa cred ca indiferent de loviturile vietii, undeva, Cineva, va fi mereu alaturi de mine.

În aşteptare

  Dumnezeu vrea să vă dea un ajutor potrivit, un om special care a fost creat pentru fiecare dintre voi. Cineva care este os din oasele voastre şi carne din carnea voastră, el există undeva pe pământul acesta şi într-o zi îl veţi cunoaşte. Ce faceţi voi pentru el, încă de pe acum?

  Fiecare caută ce-i place ei, ce-i produce bucurie pe o perioadă limitată. Nimeni nu se mai jertfeşte de dragul dragostei şi nimănui nu-i convine că dragostea rabdă şi suferă toate, Dumnezeu are în planul Său pentru voi o poveste frumoasă de dragoste. Ne place să credem că Dumnezeu vrea ce-i mai bun pentru noi, dar nu ne place că trebuie să luptăm pentru ceva mai bun, El doreşte ca voi să răbdaţi şi să suferiţi toate, să vă rugaţi şi să acceptaţi perioada de acum.

  Perioada aceea în care te concentrezi mai mult pe Dumnezeu şi mai puţin pe restul, perioada aceea în care El te învaţă cum să fii o femeie minunată într-o zi, şi perioada aceea în care verşi câteva lacrimi de dorul preaiubitului. Însă cum altcumva vei putea să îl preţuieşti şi să îl iubeşti, dacă nu suferind pentru el? Poate crezi că degeaba vei vrea să fi eroina lui dacă el nu se va lasă salvat, nu este oare Dumnezeu credincios şi nu vede El oare truda ta? Nu-ţi va răsplăti El oare aşteptarea şi nu vei secera tu cu bucurie?Isus de asemenea Îşi aşteaptă Mireasa Sa. Mireasa Îşi aşteaptă Mirele.

  Mirele tău te aşteaptă pe tine, numai dacă îl aştepţi şi tu. Dumnezeu nu va sta cu mâinile-n sân, ci va lucra! Cu putere şi cu credincioşie, El îţi pregăteşte undeva pe cineva, dar numai dacă eşti şi tu pregătită pentru el. Pentru asta trebuie să îl aştepţi, şi nu degeaba. În perioada aceasta trebuie să munceşti pentru Domnul, trebuie să “strângi” cât mai multă dragoste pentru el şi mai ai multe lecţii de învăţat pe care doar acum le mai poţi învăţa.

  Dumnezeu este cu tine şi El nu te va părăsi nicicând.

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate. Suferă toate, crede toate, rabdă toate şi nădăjduieşte toate. Nu caută folosul ei, nu se poartă necuviincios, nu este invidioasă, nu se gândeşte la rău, nu pizmuieşte. Dragostea nu va pieri niciodată!

Frământări

Cine-a făcut tot pentru mine
Aceea, ce Tu ai făcut ?
Și cine mi-ar fi vrut, mai bine
Așa cum mie Tu, mi-ai vrut ?

Și Jertfa cruntă, de pe cruce
Și tot Calvarul îndurat
La cine m-aș putea eu duce
Să-mi de-a iubire ?N-am uitat.

Când încercările-s, prea mari
Și singur, nu le mai pot duce
Când loviturile-s prea tari
Și-mi amintesc, de a Ta Cruce

În deznădejdea mea, te chem
Să nu mă lași eu te implor
De nu ești Tu, mi-e greu, mă tem
Numai Tu, îmi esti ajutor

Am încercat să-Ţi merg, pe cale
Și voia Ta s-o fac, mereu
Dar veșnic, am o intrebare
Ţi-am fost fidel, o Domnul meu?

E un lucru care mă frământă
Și sunt mereu, nemulțumită
Când va veni, acea Zi Sfântă
Vei știi că și eu, Te-am iubit ?

Vei fii Tu oare, mulțumit
De robul Tău fără putere
Și vei vedea că Te-am slujit
Atunci, când omenirea piere ?

Puteam mai multe ca să fac
Mai multă vreme, să-Ţi dedic
Să Te vestesc și să nu tac
Mai mulți oameni, să ridic

De asta sunt, nemulțumită
Și adesea sunt chiar tulburată
Că poate prea mult, n-am vorbit
La prea puțini, le-am arătat

Cum să găsească Mântuirea,
Pe Tine, cum să Te găsească ?
Și cum să guste fericirea
Prin Tine, viața să trăiască

Dar Tu, mă iartă ,Tată Sfânt
Eu știu că multe îmi lipsesc
Când voi pleca de pe pământ
Prin Tine, vreau să mă Sfințesc

Să pot ca să ajung cu bine
Acolo, unde am sperat
Să pot să stau mereu cu Tine
Să Te slăvesc, neîncetat.

Amin

Cu timpul!

  După un anumit timp, omul învață să perceapă diferența subtilă între a susține o mână si a înlănțui un suflet, așa că începe să-și planteze propria grădină și-și împodobește propriul suflet, în loc să mai aștepte ca altcineva să-i aducă flori, învață că întradevăr poate suporta, că întradevăr are forță, că întradevăr e valoros, omul învață și învață ..și cu fiecare zi învață.

  Cu timpul înțelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu anumite defecte, fără a pretinde să te schimbe, îți poate aduce toată fericirea pe care ți-o dorești. Ajungi cu timpul să înțelegi că adevărații prieteni sunt numărați, cu timpul înveți că vorbele spuse într-un moment de mânie, pot continua tot restul vieții să facă rău celui rănit, înveți că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar a ierta, doar sufletele cu adevărat mari o pot face.
Cu timpul înțelegi că dacă ai rănit un prieten, e foarte probabil ca niciodată prietenia lui nu va mai fi la aceeași intensitate, îți dai seama că deși poți fi fericit cu prietenii tăi, într-o bună zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece, cu timpul îți dai seama că fiecare experiență trăită alături de fiecare ființă, nu se va mai repeta niciodată, îți dai seama că cel care umilește sau disprețuiește o ființă umană, mai devreme sau mai târziu va suferi aceleași umilințe și dispreț, înveți că grăbind sau forțând lucrurile să se petreacă, asta va determina ca în final, ele nu vor mai fi așa cum sperai, cu timpul vei învăța că incercând să ierți sau să ceri iertare, să spui că iubești, să spui că ți-e dor, să spui că ai nevoie, este minunat.

     El ne-a arătat că Dumnezeu este Tatăl nostru iubitor căruia Ii pasă de lucrurile care se petrec in fiecare zi in viața noastră. Nimic nu scapă ochilor Lui fiindcă ne iubeste. 
     El te vede îmbrăcat în haina albă si frumoasă a neprihănirii Lui. Te tratează ca pe o persoana neprihănita fiindcă asta este ceea ce El te-a făcut sa fii. Deci așteaptă ca lucruri bune să ți se întample, fiindcă (Proverbe 10:6) pe capul celui neprihănit sunt binecuvântări!

Din dragoste

Când am ales să Te urmez Isuse
Știam că drumul nu va fi cu flori
Și pe cale vor fi piedici puse
Dar și Tu pentru mine ai ales să mori.

Din dragoste ai ales a crucii cale
Din dragoste ai suferit cumplit
Dar n-ai cârtit ci ai mers senin pe cale
Din dragoste pe cruce-ai biruit.

Motivat de-a iubirii putere
Te-ai lăsat răstignit la Calvar
Căci vedeai mistuit de durere
Al meu tragic destin fără har.

Te laud pentru felul cum ai dus Tu crucea
Te laud căci nimic nu Te-a clintit
Te laud căci mi-ai dovedit iubirea
Și prin iubirea Ta m-ai cucerit.

Sunt motivată de hotărârea-ți sfântă
De a-mi purta osânda până la sfârșit
Să fiu statornică pe-a Ta cale strâmtă
Chiar dacă cei mai mulți Te-au părăsit.

Sunt obligată de-al Tău model de jertfă
Să dăruiesc iubirea tuturor
Și celui ce cu bucurie o acceptă
Precum și celui împotrivitor.

Iubirea Ta-mi întrece cugetarea
Nu pot să o cuprind îndeajuns
Iubirea prin care mi-ai dat iertarea
O voi cânta o veșnicie și tot nu-i deajuns.

Amin.

Lucrările mâinilor Lui sunt credincioşie şi dreptate; toate poruncile Lui sunt adevărate, întărite pentru veşnicie, făcute cu credincioşie şi neprihănire.” Psalmul 111:7,8.

Într-o lume în care nimic nu e sigur, într-o lume în care nu poţi să te încrezi în nimeni şi în nimic, în care fiecare are adevărul lui, Credincioşia şi Dreptatea lui Dumnezeu se ridică deasupra la toate… În această lume nebună care pare că şi-a înnecat orice urmă de conştiinţă, pot să mă leg cu toată puterea, cu toată fiinţa de poruncile Lui, pot să mă încred în adevarul Lui, în cuvintele Dumnezeului meu credincios şi drept! Doar ceea ce făgăduieşte El rămâne în picioare, doar poruncile Lui sunt drepte, în această lume strâmbă, doar Cuvintele Lui rămân peste veacuri, pentru că sunt adevărate, rostite de un Dumnezeu credincios şi neprihănit! Cine ar putea să nege dreptatea Lui? Cine ar putea să ridice un cuvânt împotriva Lui? Cine ar putea sta în picioare în faţa Lui fără să fie strivit de neprihănirea Lui? O.. dar mulţumiri fie aduse tot Lui, care nu priveşte la slăbiciunile noastre, îşi aminteşte că suntem un ghem de carne păcătoasă care are suflare pentru că El este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, pentru că S-a aplecat asupra noastră şi a suflat în noi Duhul Său cel Sfânt! Ce să-I aduc? Pentru că mâinile au nevoie să fie mai mult împreunate şi îndreptate spre cer, şi nu spre alţii…O, nenorocitul de mine! Cine mă va scăpa de firea aceasta care îmi distruge toată frumuseţea sădită de Cel Sfânt? Lacrimile au secat şi tristeţea e mare, dar cel puţin mă doare…
Lucrările mâinilor Lui sunt credincioşie şi dreptate, astfel că pot avea speranţă, pot lupta mai departe, aici, jos, de multe ori târându-mi aripile grele de praful lumii, dar niciodata cu capul în pământ, ci întotdeauna cu privirea aţintită spre înălţimi, spre vârful muntelui, acolo de unde vine Izbăvirea, spre locul unde vreau să ajung!

Păzit eşti de El chiar dacă nu vezi,
În lumea cu boli şi războaie
El stă lângă tine ca tu să nu cazi,
Te ţine de mână când viaţa-i greoaie.

Când duhul cel rău vrea să te ispitească,
Păzit eşti de Domnul şi te ocroteşte
Ispita şi răul nu pot să lovească,
Păzit eşti de El, ce nespus te iubeşte.

Păzit eşti de El când ura mulţimii,
Se ridică spre tine când pe Isus îl vesteşti
Tu rămâi în picioare şi fug toţi duşmanii,
Căci cu tine e Isus şi mii de oştiri îngereşti.

Păzit eşti de El când vine-o suferinţă,
El nu va lăsa decât poţi să duci
Isus e cu tine până cu biruinţă,
Vei ajunge la capăt cu crucea ce-o urci.

Păzit eşti de EL pentru totdeauna,
Când dormi, munceşti sau călătoreşti
Braţul Lui tare te va păzi într-una,
Dacă pe Isus tu nu-l părăseşti.

Amin

Tu cel ce treci prin încercări
Nu dispera când greul te apasă
Vorbeşte-I Lui, despre dureri
Căci El te-ajută, nu te lasă.

E singurul care te-nţelege
Şi stă oricând la sfat cu tine
Rana doar El poate s-o lege
Pe loc să scrie, Vindecare!

Dar, lasă-ţi inima deschisă
Spre Cel ce te-a răscumpărat
În ziua-ntunecată şi închisă
Când s-a jertfit El, ca Împărat!

Coboară tu la poala crucii
Şi lasă-ţi jos povara ta
Priveşte-I lacrima iubirii
Prin care El te va spăla !

Mai uită-te ţintă-n ochii Lui
Citeşte-I dorul şi răbdarea
Cum bunătatea Mielului
Ţi-a dăruit de-atâtea ori
Cu drag, SALVAREA !

Acolo aplecat cum stai
Tu mulţumiri să-I duci
Căci inima pe care-o ai
E rugăciunea de pe stânci!

Aşa tu vei uita de toate
Cînd rănile ai să-I priveşti
Ai să-nţelegi, El totul poate
Isus din înâlţimi cereşti!

Amin

„Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.”
(Psalmul 34:5)

Atunci când inima este curată şi sinceră, căutarea se rezumă la o relaţie sfântă şi personală cu Tatăl Ceresc, există ceva mai minunat? cu siguranţă NU!
Există vreo siguranţă mai mare decât siguranţa pe care o primim de la Creatorul nostru? NICIODATA. Apropierea de Domnul şi trăirea cu adevărat prin El, ne face să ne gândim mai mult la Veşnicie, ce minunat, ne face să ne gândim mai mult la lucrurile sfinte, eterne şi mai puţin la lucrurile de pe pământ, lucruri care trec şi care se vor usca.

„Fiindcă Mă iubeşte-zice Domnul-deaceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.”
(Psalmul 91:14)

Atunci când tu acţionezi din dragoste pentru El, cu toate că alţii ar putea vedea acest lucru ca pe o pierdere de timp, El te va apăra şi te va elibera de orice fel de critici. De asemenea, te va inălţa iar lucrarea ta va deveni puternică şi schimbătoare de vieţi.

El a venit ca MIEL ca să fie jertfit pentru păcatul tău.
El a venit ca să facă pace între om şi Dumnezeu.
EL a venit ca să fie un Slujitor model pentru întreaga omenire.
El a venit ca noi să putem avea adevărata libertate.
El a venit ca să îţi dea viaţa veşnică.
Lucrând alături de rob îl vei intâlni pe Rege.
Preocupându-ne de cele veşnice le vom avea şi pe cele trecătoare.
Dacă Isus nu încape în tiparul tău pe care tu îl ai, vino atunci la Creatorul
de tipare şi El îţi va da unul nou. Acceptă voia Lui pentru viaţa ta şi vei vedea în primul rând nevoile eterne împlinite,iar apoi şi celelalte lucruri de care ai nevoie vor fi rezolvate şi ele.

 

Trebuie să ne oprim

Sunt momente când furtuna se dezlănțuie în jurul nostru, când totul pare să meargă rău. Către cine să ne întoarcem, de cine să ne agățăm când totul în jur pare să se năruie o data cu noi?

Acesta e semnul roșu care ne arată că trebuie să ne oprim…ceva nu merge bine în viața noastră și noi nici măcar nu ne dăm seama de asta.. dar cu atât mai bine că suntem loviți de furtună! Trebuie să ne oprim, să găsim un port, să aruncăm ancora și să ne amintim că viața nu înseamnă numai muncă, este și timp liber, dialog, reflecție, rugăciune..să ne oprim o clipă să privim cerul…și astfel, în asemenea momente să-L cautăm pe Dumnezeu.

El așteaptă părtășia cu noi, poate că și azi a bătut de câteva ori la ușa inimii noastre și în sfârșit, i-am auzit glasul!

                      A fost minunat!  întâlnirea cu Creatorul trezește în noi o viață nouă!